Da? Credeti?
Cu siguranta DA.
Nu va reamintesc primul moment in care tata isi are rolul sau; asta il stie toata lumea. Dar unii si mai ales unele, au impresia ca rolul tatalui inceteaza in acel moment. Cred ca, o data ajuns acasa, bebe este strict si 100% responsabilitatea mamei. Ea trebuie sa ii dea sa manance ( ar fi de preferat laptic de la mami asa ca in acest caz sunt de acord cu 100%), ea trebuie sa il schimbe, sa ii faca baie, sa il tina in brate, sa il aline, sa se joace cu el....etc. Dar de ce asa? Pentru ca, aud de multe ori,"sotul nu este in stare sa faca lucrurile asa de bine precum le fac eu, sau sotul nu face cum spun eu, sau nu face cum fac eu"...etc.
Ok! Este de la sine inteles ca nu are dexteritatea unei femei si sunt o gramada de sanse ca bebe sa aibe pampersul pus stramb, o bluza pe dos, pantalonii cu fata in spate sau sosete desperacheate. Dar atata timp cat nu vorbim de un tata iresponsabil care sa scape copilul din brate, sa ii dea lapte la 50 de grade sau sa il inece in cada, nu vad care ar fi problema sa faca si el tot ce face mama.
La 3 zile dupa ce am nascut am iesit din maternitate. A coborat cu mine o asistenta ce il tinea pe bebe. O aud strigand: Gheorghese? Unde e Gheorghese? Apare sotul si ii intinde copilul. Se incurca in maine ca avea landou, borseta, chei de la masina dar pana la urma se descurca si ramane cu copilul pana ma intorc eu cu bagajul meu. Asta a fost prima lui experienta cu copilul. Am ajuns acasa cand copilul dormea bustean, TV mergea la un volum mediu iar sotul vorbea in soapta sa nu scoale bebeul. Seara a urmat schimbat de bebe. Sa fim seriosi, care era diferenta intre mine si el? Crescusem eu cumva vreun copil inaintea lui? Si atunci daca eu pot sa schimb un pampers la un copil, el de ce sa nu poata? Si uite asa, dupa cateva zile sotul meu schimba copilul, ii dadea sa manance, se juca cu el, ii faceam baie impreuna, dar el il tinea. Si nu a fost nici o tragedie. Vreti sa stiti cu cine a cazul copilul din pat prima data? Cu mine in casa. Deci nu mi se pare ca sunt cu nimic superioara lui cel putin in ceea ce privestea partea asta mecanica.
Cand avea Andrei 6 luni, de 3 ori pe saptamana plecam la diverse proceduri anticelulitice. De cele mai multe ori ma intorceam si bebe era spalat, mancat si culcat. O singura data l-am gasit intr-adevar depasit de situatia...cand aproape ca plangeau amandoi. Dar nu a iesit nici un dezastru mondial din chestia asta.
De la 1 an si 3 luni, pentru ca aveam servici seara, il culca tot el cu tot ce presupune asta: masa, baie, somn. Va asigur ca nu a ramas copilul nici nemancat, nici nespalat si nici nedormit.
Da, poate barbatii nu fac lucrurile chiar 100% ca o femeie dar, daca exista ambitie, incurajare si sustinere le pot face 99%...ceea ce e perfect. Daca sotul stangaci ia copilul in brate si tu urlii la el "vezi ca-i cade capul, nu il tii bine, tine-l asa, fa invers" etc...normal ca a doua oara nu va mai incerca iar in timp va ajunge sa creada ca el nu e in stare si ca tu faci lucrurile cel mai bine. Iar dupa cateva luni, epuizata de toate cele, tot tu vei urla la el: "Nu ma ajuti cu nimic cu copilul asta! Nu mai eu trebuie sa le fac pe toate!" Sincer? Da, numai tu trebuie sa le faci pe toate pentru ca asa meriti!
Cu mult drag sotului meu,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu